Petalele gândurilor le-am îngropat
Dincolo de orizontul sufletului petrecut în umbră.
Alte petale, stigmatizate, au început să-mi crească
Udate de lacrimile acide ale uitării tale.
Mă dor cu fiecare adiere de geană,
Amintindu-mi cum ele ar fi ale mele, dar...
Eu nu sunt și nu voi fi niciodată a lor.
Tăcerea morții se pierde în parfumul răsăritului.
Sunetul penei ce dansează pe partituri de hârtie
Amintește de secretul uitat cu miros de primavară.
Eu pot fi numai eu, iar tu poti ramane numai tu
Noi... nu am fost noi, am fost un tu in doi.