cand soarele e pe cer..
florile pe ele se indemn..
sa cante ceva de iubire...
ca sa dea de stire ...
ca nu sunt singure si triste..
ci pline de vise..
sperante si dorinte..
pline de ganduri si frumusete..
doar eu fiind cea care...
se ascunde de soare..
se ascunde de luna.
fiindui frica sa spuna..
lucrurilor pe nume..
oamenilor pe fata..


minunile se intampla in jur
ca niste picuri de ploaie
ele se lupta sa reuseasca
habar nu au , din cauza lor
e lumea asa nedreapta
si se schimba de la om la om
de la floare la floare
si nimeni nu face nimic
nimeni nu repara sau salveaza.
de ce sa fie eu celei care
sa-i pese de asta?
ma pot ascunde la nesfarsit
si tu nu vei afla nimic
de la mine sau altcineva
si toate florile si toti oameni
vor ramane in bezna..
in aceea bezna
in care am fost si eu....