unii oameni cred că
lumina din becuri este pusă
prin seringi mari
aproape imposibile
alții
își văd viața
ca pe o moarte pitulată

treaba lor de liliputani

dar
tu
îhm!
tu
câți pinteni gleznoși crezi că mai am
și pe corzile mele vocale
cât crezi că se mai plimbă sorin
/așa îi zic eu la soare/
deranjând
frumos și ordonat
colbul?

până răspunzi
voi continua
să îmi râcâi ființa
aseară aveam
sub unghii miros persistent de humă
le-am visat chiar
formând un pervaz tonic

să nu mă întrebi
de ce patul meu seamănă cu mine
în dimineața asta călâie
sau
de ce vanilia pentru mine
este o țară democrată

dar tu îhm! tu ar trebui să știi că mi-a luat mult să îți escaladez șira spinării ca un eschimos ajutat doar de un târnăcop putred strângând transpirația în cearcăne pentru vremuri pastișe împungându-ți inima cu o suliță din poziții nenăscute mirosind mereu a tei sau a iarbă ninsă deci să nu te sperie că acum țip precum o curățenie bine făcută dar așa stau în acest moment lucrurile înclinate la punctul de fierbere

până una alta
îmi voi aranja pe viitor cuvintele
în ordinea descrescătoare a literelor

ca să te bucuri și tu