balta aceea îngrășată de mătasea broaștei,
ocăită din toate părțile,
o, balta aceea nu se vedea, deși se auzea
de peste tot. Apa ei era caldă de la un capăt la altul
și producea seară de seară țînțari, apa ei ademenea
lebede printre recipiente de plastic, oglindea toate
stelele, oglindea și stelele căzătoare. Brusc
pe malul ei nămolos tăunii deveneau mari și puternici
și sugeau sînge nu numai din vite,
nu numai din nara calului. Noi simțeam nevoia
de a purta haine. Mă întrebam:
cum arată oare mîinile mele văzute din altă parte
decît din direcția ochilor mei? Te întrebai cum vor fi arătînd oare
picioarele tale văzute din altă parte
decît din direcția ochilor mei. Ne luam de mînă.
ne apăram de insecte, de trompele uscate,
ne apăram de viitorul îndepărtat,
ne scufundam în răcoare,
pînă la brîu în nămol, pînă la gură în apă,
mai și versificam cîte ceva sărutîndu-ne apos
în timp ce balta aduna păsări de baltă și
se clădina, se tulbura,
se îngrășa.