Trezește-te femeie, trezește-te…!
Din nou s-a făcut primăvară fără tine,
Ai rămas încă o dată fată bătrână,
Mai târzie cu jumătate de vis
Și ca-n totdeauna mai săracă cu o icoană.
Trezește-te…!
Scoate-ți nudul băițuit cu aromă de trandafir
Și cu transpirația gândului putred
Și lasă lumina să intre măcar pe gaura cheii,
Deschide ochii, privește…!
Þi-a înmugurit cearșaful
Și crucea din podul palmei
Și…florile ce le-ai cules pentru ceai,
Curge primăvara prin vene de îndrăgostiți,
Prin statuie și prin șină de cale ferată
Curge primăvara până și la cișmeaua din fundul grădinii.



Trezește-te femeie, trezește-te…!
(Doamne în ce brazdă ți-ai aruncat sămânța!)
Ducă-se dracului toată facerea lumi
Năbușită la tine între picioare,
Și mărul putred înainte de a da în pârg ducă-se,
Încă mai e vreme să înfrunzești desfrunzindu-te,
Să te oferi orizontal la orice mângâiere de gând
Acum când pietrele torturii lacrimă ghiocei,
Acum când lutul tău erupe în muguri de salcie.

Trezește-te femeie…
Eheii… de când te aștept lapte
Să te storc în ceașca mea dimineața