Afară noaptea mai visează spintecat
și stelele citesc în suflet morții
se-nfruntă prin taverne gândul cazonat
și-n hăuri negre se scufundă mateloții.

Dinspre traverse urlă disperarea
și cimitiru-n cețuri alburii tresaltă
răsar din întuneric umbre și uitarea
și sângele țâșnește-n rana caldă.

Din hoitul unui câine ies șobolani albaștrii
prin tomberoane surde un plânset sincopat
se roagă în bazilici pederaștii
și-n morga goliciunii un mort e-mbălsămat.

Peste arcade siluete-n strană
și clopotul din turlă anunță miezul nopții
printre gunoaie-nfometați căutându-și hrana
bețivii clătinați în vântul sorții.

Afară noaptea mai visează spintecat
și prin spitale muribunzi mai speră
se-ntorc femei ușoare din păcat
statuile din parc par o himeră.