Suntem atât de pari amândoi
Încât atunci când ne întâlnim
Devine o imparitate perfectă,
La noapte vom sfida din nou
Aritmetica.

*
Și rămân clipele noastre
Cele învârtite de zmei
Pe osia unui astru numit carul mare,
Peste ele trece pasul tău Doamne…
Binecuvintează ca ea să rămână
Cerul adâncului meu.

*

Tu începi
Acolo unde mi se sfâșie vederea
Fumegând lumină
Peste muchii de forme cioplite.


Tu începi
Acolo unde se prăbușesc simfonii
Împrăștiindu-se pulbere
În timpanele dimineții de mai.


Tu începi
Acolo unde cete de heruvimi
Se-ntrupă în tămâie și smirnă
Cadelnițați în oase de timp.


Tu începi
Acolo unde ca un preludiu al crucificării
Vântul își frânge degetele
Mângâind pielea de plumb a statuii.


Tu începi
Acolo unde mierea
Lacrimă din floarea pelinului
Otrăvind dulceața sărutului.


Tu începi acolo
unde începe
iubirea.

*

Conturul ființei îmi sunt buzele,
Numai că, de când au uitat gustul sărutului…
abia mai pot să spargă o lacrimile.

*

Aseară mi se făcuse frig
Și parcă eram împreună,
Am început să alergăm
ÃŽmpotriva umbrelor noastre,
Din ce în ce mai departe era apusul…
Apoi încet ne-am apropiat trupurile
De orizontala fiecăruia
Până când ideea devenise un om de zăpadă
Iar noi transpirația lui primăvăratică.

*

Un bip îmi este de-ajuns să îți simt pulsul,
Tu polul meu nord,
Eu polul tău sud
Și între noi
Meridiane de vise ovale.

*

După o beție de cuvinte recapitulându-ne:
Tu, locul comun al viselor mele alb – negru,
Eu, biblioteca gândurilor tale sumare,
Nu, nu trebuie să deschidem ochii
Pentru a nu deveni treziri paralele.

*

De la o vreme îmi surâde norocul,
Ieri am primit bonus
O lună de miere cu moartea,
Nu fi geloasă iubito
Mai bine
Împrumută-mă cu ceva mărunțiș
Cât să-mi ajungă de contracepție.

*

Dacă ochilor le este menită lacrima
Și buzelor sărutul
De ce de la o vreme sărut numai plânsul
Plângându-mi clipă de clipă lacrima.

*

Noaptea trecută și-a rupt osia carul mare
În timp ce-și rostogolea roțile
Pe cerul bolnav de vărsat de vânt,
Atunci i s-a rupt o stea coaptă
Și i-a căzut în pletele tale.
Acum înțeleg de ce toamna aceasta
Este mai lungă cu cel puțin două întomnări.

*

Cunosc un singur drum către tine
Cel de la suflet la suflet,
Sigur este cel mai scurt?

*

ÃŽmi este greu
Fără îngerul meu
Mult
Sau puțin
Tot lut
Mă numesc
Fără EL.

*

Te aștept la jumătate de gând
Să vii cu cealaltă jumătate
Și împreună să împletim vise
Din care să nu ne deșirăm niciodată.

*

Mulțumesc pentru vizită
Sub plapuma pielii tale
Mi-a fost atât de bine
Încât m-am trezit lacrimă
Pe obraz de înger.

*

Iubita mea doarme,
Mă furișez în visele ei,
Intre coapsele ei,
Las sufletul să-i alunece sub piele,
Las sufletul să-i alunece sub tâmplă,
Mâine mă va naște încă odată.

*

Tu ești îngerul ce mi-a șoptit poeme…
Te-aș iubi muză cu sufletul liră
De nu ți-ar fi cântările
Atât de comune.

*

Suntem ceia ce ne lipsește
Și uneori ceia ce avem
Iubirea este definiția existenții noastre.

*

Leagănă-mă iubito, leagănă-mă,
Nu vreau să învii din vis
Măcar până la a doua venire.


*

Iubita mi-a sărutat sufletul
Și acum sângerez numai lumină,
Au înmugurit ghioceii și la celălalt
Capăt de toamnă?