Dintr-o lacrimă de Înger
de Mihail Tănase

Invitație
Ploaia cheamă cu un țipăt de lumină al meu suflet.

Perindare
Peste trupul meu trec norii răsucind o amintire.

Ca o vrajă
Sub a timpului aripă toamna de amurg ne leagă.

Rădăcină
De-o corabie cu vise gândul nemuriri sprijin.

Geneză
În palma nopții suspină ochi timid de primăvară.

Remember
Mi-amintesc iarna aceea ce-avea gust uscat de crivăț.

Ca altădată
În stingherul ochi al lunii înflorește visul nostru.

Seară de toamnă
Cântul nopții ce mă uită într-un dans de frunze moarte.

Dilemă
Până când țipă cocorii trezind nepăsarea lumii?

Instantaneu
Tu: floare adormită-ntr-o dulce povară de clipe.

Vis
Adormit culeg în palmă chipul tău ca de zeiță.

Înălțare
Un amurg cu aripi albe – piramidă a speranței.