cârda lumii stă să fete drumului un șal din verde
țâța duicu trilu lemnu a-nflori din ramu semnu
ardumaș în apa lunii be sătul în ceru gurii
legănatu plinului din ciuda veninului caldarâm

șuie margu stă în capu mesii toate nunta mea miresii
lunecându gându baba blăstămând oala și cioaba
ardumaș în apa lunii scuipă focu muma ciurii
scară urcă i coboarâ luminând trasu pâ sfoarâ

scurte din podoabili cade-n frâu de lamnu surdu
numa cârdu linu taci îmi usucâ a plesnitu
ardumaș în apa lunii spicu grâului uscatu
ardumaÈ™ din pita apei lunii zilei rupt e sacu

șară dură-n bătătură dumicat strâns laț la gură
moare dropia se teme să nu fete aripă
ardumaș la cânepă
burta grea pe mânecă
ia că vini o zăpadă
ptiu vederea nu mă vadă
șchiop e ochiul suie dealu
ardumaș la vale șaru


troica vase de pământu
rumegă din iesle gându