De m-aș pune de-a curmezișul ideilor
încet,încet aș apropia sfârșitul...
....prin abandon;
De m-aș contopi cu voința vulgară a majorității
nici abandonul nu mi se va mai permite
ca drept de decizie.
Tot ce drept mi s-ar părea că trăiesc
ar fi sinistrul suav înșelător compromis
prin acceptare.
Nu ar mai trebui,ce-i drept
să suport zbaterea inimii
pe lespedea uscat-a sufletului,
ci sătulă de ignoranță,
probabil obosită de monotonie,
se va refugia în sine
spre-a găsi momentul prielnic
să moară de singurătate.