de la o vreme
mă obsedează neputința de a fi Eu
lașitatea de a fi altul
incompatibil cu Dumnezeu
cu ce a mai rămas din mine
mă exilez pe partea stângă
până la următorul
și următorul partaj (de suflet).
acolo, în acel sertar confortabil de morgă
număr câte clipe mai pot
să-ncapă-ntr-o clipă
și pe a câta vertebră a timpului
inutil, mi-a fost aruncată sămânța.
aceiași obsesie o aveți și voi,
dar eu nu mai suport
moartea să-mi întoarcă spatele
la jumătăți de măsură.
îngerii
într-un exces de atitudine masculină
și de vise m-au exorgizat.