crede-mă natalie
își ține mâinile în sertar
ca pe fluturi
i se uscau ochii i-am pus pe
raft
am un raft întreg
de amintiri
desigur
n-o să iasă la numărătoare

parcă am fi în capitolul nu știu care
la ceaiul nebunilor
probabil că nu e nimic de înțeles tu
poți fi mad hatter sau valetul de inimă roșie

trebuia să vii să vorbim de mai demult cumva la modul absolut ilogic am așteptat asta
nici nu-mi trecea prin minte că tu citești o vorbă din ce scriu
ar trebui să pleci dintre
cărămizile astea
te sufocă
precum un scenariu
același scenariu aceeași regie același actor principal altă femeie
poartă recuzita
o ținută reușită
eu n-am să-ți istorisesc nimic
sunt prea obosită am să-ți dau în schimb niște detalii
mănuși metafizice
dependența de efemeride
răsucindu-se în
scrumiera plină
tocul holul
negru
lucios
parfumul de ploaie pe ducă
plânsul și râsul
rupturile
o dată de mai multe ori
nu știu

e destul să detaliez
restul bizareriilor
din această poveste
ea nu știa nimic
cuvintele se ascund în oraș e tare mare orașul ăsta
mi se pare că ploaia a stat cât să
faci salturi imprevizibile
de la carne
la oase