iese abur pe coșurile de la cet sud și încă
un nor cu dinți de vânt din luna plină mănâncă

sunt cu un ceas poate numai cu un vis în ziua de mâine
trei cărți de poezie o sticlă cu vin și o pâine

era deschis la cuptorul de aur patronului arab i-am cerut
pentru lumea cealaltă o roată de grâu împrumut

vinul l-am luat de la magazinul din colț: „la chinezi”
e totuși un vin românesc: apă coloranți și poză cu livezi

șed pe o piatră lângă un puiandru de lemn dulce
și întreb craniul cerului: vara vieții ăsteia unde se duce

o frunză îmi atinge fața cad primii stropi de ploaie
rădăcina sângelui meu a putrezit se înmoaie

răvășind cu versuri scorbura pieptului cu adâncul înalt
în mine însumi m-am întins ca într-un pat

o gură din pâinea aburindă o gură din lichidul dulce-amărui
dâmbovița otrăvitoare sâsâie și mă mușcă de călcâi