Dintotdeauna număr arcadele lumii
în gând

Acum trei sute de
ani
și ceva
ploua peste răsărit

Toate anotimpurile le-am închegat pe la colțuri
și încă unul
pentru diminețile indecise

Mai ies uneori să
ancorez nopțile în prag
ori să-mi amintesc ce poartă
femeile
când umblă în vârful picioarelor