Trupul meu se culcă peste maree
Mîinile îmi adorm în mișcarea ei
sonoră, de mătase cosmică,
dirijată de aștri
și-mi pare că mareea va descrește spre tine
fruntea mea va odihni
pe stîncile fosforescente
ale coastelor tale
Mă voi trezi
cu soarele crescut în părul meu,
privindu-mi trupul argintat,
de sirenă
cum încet se transformă,
gîndindu-mă că în lumea asta
voi fi gata să merg pe cuțite
ca să te urmez
voi umbla sîngerînd peste cioburile solzilor
și peste scoicile
vărsate de val ca niște azime
topite în nisipul solar presărat
pe țărm din umărul tău.