agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Ich hörte es kommen... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-28 | [Text in der Originalsprache: romana] |
În parc, lângă o bancă rebegită,
sub prima brumă dată de răpciune, un biet tufiș înalță rugăciune să-nmoaie vremea asta brusc răcită. Un tei întinde ramuri disperate spre frunzele în ocru ponosite, cercând să nu le știe răvășite de vânt și-n zarea largă aruncate. Doar un castan fălos cronometrează venirea toamnei, picurând în iarbă, bile cu țepi și își șoptește-n barbă: ”E tot pustiu, și e deja amiază!” Anemic, peste toate risipește un soare raze, parcă rușinate că și-au pierdut căldura, ca sedate de frigul ce treptat se întețește. În aer sună triste alăute, cri-cri-uri scârțâite la-ntâmplare, vreo câțiva greieri, cântă fiecare, prohodul lui și-al frunzelor căzute
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik