O umbră e dorul lacrimii stinse,
Covoare de gânduri zac muribund
Închisă e aripa, obosită de vise
Þesute tristeți mă inundă pe rând.


Tresare lacrima pe albe hârtii
Iar clipa se zbate plângând,
Topite gene cu solzi argintii
Se-așterne tacit, pierdut un gând.


Visele nopții în flăcări omoară
Sufletul înveninat din senin,
Ofilite sărutări mă-nconjoară
Coboară uitarea, puțin câte puțin.


Îmi număr lacrimile uscate de dor,
Iar sufletul l-am închis în șoapte,
Adorm în jarul dorinței și mor...
Se lasă perdeaua târziu...e noapte.




28-Februarie-2007