Ochii singurătății
lasă deoparte potecile
ce ascund aripi de vise.
Doar pasul clipei
tremură sub cer.
Gânduri sucite străpung,
topite nopți rătăcite
și aleargă șoptit
pe cărarea frunții,
în picuri de rouă.
Clepsidre de speranță...
Clipele străbat
sufletul pierdut
și geme lacrima,
tulburând visul nopții.
Aripi de vise ascund
iar gândul...
pleacă spre el
în foi de petale scrise,
nemuritor fior...
Lacrimi de iubire
curg tainic doar
în lăuntrul inimii !
Sfioasa perlă
Iubirea,
țese pânza de vise
a vieții speranță-
flacără eternă...


21-Ianuarie-2007