Nimfele-mbătrânite își vând sărutul ebenin
Și cărnile puhave pentru coconi de muște,
Efemeride-și duc aripa spre un ceresc destin
Accelerând suicidar în curbele prea bruște

Din asimptote strânse-n armuri strălucitoare
Se nasc sperietori de imanențe-naripate
Și nimeni nu se-ntreabă: totuși, de ce oare
Se taie singur cerul, netrebnic, pe la spate?

Chipuri abstracte se-ascund în lacrimi și ermit
Își zic încununate mândru cu laurii de ceară,
Fluturii morti își iau culori cioplite-n steatit
Și se-ncălzesc, topiți în sine, cu bomba nucleară

Gândiri coercitive diverg din pagini albe
Cât dumnezei se zbat captivi în paragraf
Iar "eul", doar o perlă printre imense salbe,
Rămâne zeul unic a tot ce-nseamnă praf

Fantasme curg năvalnic din ochiul încrustat
Pe focul ce-a-mpietrit în forme vii, lichide
Și-n inime de somn, în atrii, destrămat
Omul soarbe lumina ce-n suflul lui se-nchide...