Tu nu esti, bărbatule,
Plin ca luna.
Albastru ca cerul în ochi.
Diferit de celelate lucruri aruncate în cameră.
Cărțile rânduite le tragi în suflet.
Neștirea ți-e umblet
Ca piatra de moară.
Timpul îți chinuie fruntea
Ca brazda pământul călduț lovit de ghiocei.
Tu aștepți să fi iertat de păcate
Și ea râde
cu pântecele ei.