În ritmul iertării


Omul cu disperarea fierască
a unui punct sfârșit
fără explicații are remușcări
la venirea serii.
E un spectacol fără cuvinte,
și caii uită drumul cunoașterii,
și iubirea umblă posacă
cu ielele goale dansează
într-o horă dincolo de pragul ușii
desenat pe hârtie.
Toată lumea caută vălul
aruncat odată la fereastra
unui destin dinainte știut
când zvâcnea pleoapa dreaptă
semn că greșelile se pierd
în ritmul iertării de sine
pentru zmeele răsturnate banal de un cântec.