refac din nopți de piele jupuită zilele în care mi-am pierdut formele de peste ani. refuzând dreptul la înserări pătimașe. închizându-mi etanș trecutul și viitorul. fără regrete blochez uși ce duc spre alte lumi. intermediare. complementare. osmotice.

o altfel de grabă îmi zorește mersul. allegro-ul! ce-mi alungă stingher pașii. dinspre înapoi înspre înainte. privirea scrutează prin ceața densă formele neregulate ale umbrelor din jurul meu. le simt lipite de mine când stau, si dezlipite când îmi continui mișcarea. parcă aș fi eu însumi o umbră îndrăgostită de propria reflecție.

îmi întorc diminețile la stadiul de larvă. ghemuit. între două stări. solidă și lichidă. acest modus operandi mi-e necesar pentru a mă salva. de obsesii și de presimțiri morbide. numai așa mă pot droga cu iluzii despre nirvana temporară și violetă.

știu acum care sunt diferențele tăcerii. ascultând frunzele și pietrele. entități ale universului din mine. care mă întunecă și mă luminează. aidoma unui ianus. cândva uram oamenii cu două fețe. acum știu că ei sunt în fiecare din noi. înveselindu-ne. întristându-ne. număr în gând metamorfozele ego-urilor mele. sunt mii și mii. mereu aceleași. schimbătoare mereu. actor, derviș, plămân, vultur, zeu. dar și apă, aer, foc, pământ, venă, licurici, stea, spirală, piele și os, uitare...

n-am să mai refuz contrariile. n-am să mai refac din bucăți de nopți piei jupuite în care mi-am irosit zilele cu formele ei neregulate, striate. respirate. haotic, despotic, nevrotic. îmi voi domoli pașii. dinspre piano înspre andante. ca într-un dans inițiatic care duce către o amețeală dulce. vârtej.
aspirare în esență.

atunci voi deveni una cu universul, o umbră îndrăgostită de razele soarelui și care se răsfrânge în toate direcțiile. până la confuziunea cu absolutul. până la omogenizarea cu focul. într-o asimilare perfectă dintre materie și spirit.dintre mine și tine. pentru totdeauna.