de la o vreme
tâmplele foșnesc
mă simt dezorientat avion de hârtie cifra opt spune-i
cum vrei

între timp
o armată de nisip mi-a trecut prin trup
în șir indian
pocnind noaptea din lună

/trupurile sunt niște site în fața luminii/

aerul este țanțoș în plămânii mei de sticlă
își înghite propia coadă

nu este timp de retrovizoare
mă ghidez după umbra greblei dacă să fac la
dreapta
sau la cealaltă dreapta

câteodată
pun la uscat și țipetele mele
de ies șerpii afară din pământ

știi
cu unele refrene
chiar aș vrea să mă obișnuiesc

desigur
se recomandă să
porți centura de siguranță
când ești pe un cal
nu se știe ce a mâncat el sau strămoșii lui