într-o zi toate vor fi ale noastre

pilota prea mică din care ne ieșeau picioarele ca niște vulpi tărcate
ibricul roșu ibricul verde ibricul de cafea în care-ți spuneam că noaptea se scaldă piticii
zilele pufoase ca niște napolitane eu nu mîncam dulce dar m-ai convins mușcam din ele cu poftă
ne luam la întrecere cine termină primul vorbeam cu gura plină uneori îmi mușcam limba
dinții de lapte ai pruncilor dinții de porțelan ai mamelor dinții de fildeș ai taților
pipa cu tutunul scoțian despre care spuneam că face rotocoale numai bune de așezat pe capul sfinților
primăria stufoasă ca sprîncenele unor bătrîni
aprinzătorul de aragaz cînd păcănea scurt ți se făcea frică
izoprenul pentru cort termopanele despre care ți-am spus că au un orificiu pentru lăcrimare
întrerupătorul la care niciunul din noi nu voia să ajungă cînd era vorba de stins lumina

într-o zi toate vor fi ale noastre
și cum vom sta noi așa toropiți
o să-mi zici hai să le împărțim cu niște prieteni
o să-ți răspund bine vom chema pe unul pe altul
vom petrece pînă tîrziu cu dulceață de nuci cu lichior de cafea cu gin simplu
cînd vor pleca vom sta în pragul ușii vom flutura mîinile și vom spune
mai treceți mai treceți