păsările s-au pierdut
alexei
din ecoul sprijinit de gardul
îmbrățișat de carii
citesc despre hîrtiile tale

pîna la granița veche
întreb
trece un drum printre
dealurile uitate de risipitorii
lumii
te ascult în străzi
în scrierile de pe umerii
ciupiți de vărsat ai cerșetorului
în forma de casă paleții de timp
s-au dezbrăcat de păduri

chirurgicale tăieturi
strepezesc pașii
există genunchi ce respiră noaptea
mirosul de iarbă presată îmi face
bine din boarea ce ai trimis-o
cu cerșetorii de visuri

pe furiș notez povești
le vei găsi pe noptieră
în jos
pămîntul sub tălpi

pielea întunecă vremea
așteptărilor
cerne încet iubirea
aceea cu gust de sâmburi și coajă
de gutui
da
mai este un scaun în curte
rezistă
fără spetează