de azi ridic pereții casei noastre pentru început voi merge în vârful picioarelor tu ești făcut din sare nici apa nu te suportă te dizolvi în zig zag fracturezi toate poemele cu măști false îmbălsămarea cu mine ungi nopțile în care strugurii nu se coc pentru că nu vrei să-ți strângi mâinile în somn te întorci în embrion transhumanță a zidului cu fierul încins în fericire nu te poți spăla de întuneric pe cine crezi că mai găsești printre stânci doar șoimii mai au cuibul așezat în pace hai să amestecăm nisipul cu frigul din pleoape să vedem ce-o să iasă trebuie să te învăț să mergi pe bicicletă și să-ți faci poze cu telefonul să-ți confecționezi un scripete pe care să-ți aduci mirările înapoi în caz că dansul meu nocturn nu ți-a placut am să trăiesc pe cont propriu lipindu-mi o poză de gard trecătorii mă dor ca niște mesteceni albi