Stați în fața zeilor
Si vă rugați.
Stați așa mândri
Si încercați să fiți cât mai mari.
Vreți să aveți martori la smerenia voastră
Iarba, copacii, luna și stelele,
Dar ele văd și bălțile de sânge
Ce le-ați lăsat în urmă
Când ați mușcat din fructe de speranță
Cu gurile cu care spuneți rugăciuni,
Si mările de lacrimi,
Pe care le-au lăsat
Visele spulberate de trupurile voastre,
Cu care vă făliți așa de mult.
Sunteți fructe roditoare
Dar fără miez, căci miezul
Stă ascuns în portofel,
Sub paza “vistiernicului”.