căci iată din nou te-am iubit cu orbire
vecinii trufași au pândit ș-au tăcut
cuminecătură am înghițit de la ploaie
să te sărut

la morminte întinse plâng laolaltă
sacadat, aburind și tușind ca o rablă
copaci goi cu suflet alb ca de unt
înfipți în privirea mea oablă

da sunt bătrân și-n piele lungit
în crâșme bolesc cu arsuri de argint
și amân jurăminte înecate-n absint
să pot să te mint

încă o dată