prin intersecția asta trec femei cu ochi imobili
în rochii funebre rochii nupțiale
nu se opresc nicăieri
nu iau nici măcar autobuzul de seară
merg în pas mărunt alunecă într-un timp spart

pericol de grav accident îmi spun
fiecare alege alt sens
dumnezeu le-a dat ruta asta de toamnă
materialul domestic al vieții câteva străzi
pesemne un bărbat sau altul

nici de asta nu le pasă
așa cum nu le pasă de noapte de sud
nu știu să traverseze prin inimi corect
știu doar că trebuie să plece cât mai departe
fără însoțitor

ai spune că le sunt pe sfârșite puterile
și oricât ar merge
nu vor găsi locul pentru judecată