nu mă recunosc decât cu tine de mână plimbările noastre ridicau zăpezile de o parte și de alta a drumului mâna ta îmi atingea buzele

tremuram amândoi atunci am văzut pentru prima oară flori de gheață mă învârteai în mijlocul străzii oamenii zâmbeau își trăgeau viața din noi

iubirea mea este un glob de sticlă pe care trebuie să îl întorci invers să îl scuturi bine aerul e roditor plutesc fulgii dar nici unul nu se mai așterne așa cum ne-ar fi fost

nu știu cum să îți povestesc toate astea
juliturile din genunchi spartul geamurilor frigul semnele că ai crescut din coapsa mea că am crescut din cicatricele tale

sunt o rană pe care nu înțeleg cum să o mai ascund