sărută-mă
un mojo zâmbește în mâinile noastre
arată-mi dinții foarte albi
de aici se aude zvâcnirea pământului

furtunile se dezlănțuie
victoria templarilor
clipim
iar tunurile plesnesc surd
scrijelim pielea târându-ne spre salvare
rănile nu se vor vindeca

descoperă realitatea

ne-am mai simțit așa
în sânge, în spatele unghiilor
privim spre cer
închidem ochii
și așteptăm furnicile roșii

nu mai fugiți,
nu are rost
clapele pianului răsună în gol
nemuritorii voștri dorm