Să crezi c-ai fost un Înger,
Tu, Pământeancă dulce!...
Îmi amintesc Căderea, ca pe un vis plăcut,
Cu aripile tale, în umbra nopții frânte,
M-ai luminat pe buze, la primul meu sărut...

De-atuncea dorm cuminte
Ca să renaști cu visul,
Gândesc o rugăciune cu buzele arzând,
Poate-ai adus în iriși, cu tine, Necuprinsul…
Și-n fiecare noapte mă speli cu El, plângând!