e pentru prima oară
când intru în contact
cu acest trotuar
gara e plină de umbre
și de priviri confuze
pietrele mari și voalate de fum
răsfoiesc fețele triste

el
mă întreabă de hainele mele noi
și de petarde
eu
îi zâmbesc privind spre răsărit
el
îmi blestemă culoarea
și lumina stinsă
purtând în mână un cerc albastru
ce nu era o bucată de cer
nici irisul din ochiul său de gheață
eu
îi întind palma...desfăcută și umedă
îi întind palma doar
și tac.