Am lasat navodul sa cada usor
In linistea urbei,
In linistea marii.
Nu insereaza nimic inainte de vreme.
Ultimele lumini gonesc in pantec.
Unele acolo, altele in suflet. Niciodata marea
Nu fu mai uscata ca astazi. Asteptam sa vii.
Intr-un an. Nu ti-am spus niciodata in care.
Ar putea foarte bine fi si anul mortii mele.
Am lasat navodul sa cada usor, gandindu-ma la toate noptile
Din patul tau cu mangaieri aspre.
Urbea e linistita. Marea nici nu se mai simte de trupul meu.
Bolnav si el..si tacut. Asteptam sa vii.
Intr-un an. Nu ti-am spus niciodata in care.
Ar putea fi foarte bine un an, in care podgoria
Sa faca struguri mari. Si maslinii..fructe amare.
Ma dor tamplele. Plimbarile desculte pe strazi s-au rarit.
Cafelele amare pe care le cumpar, dar nu le beau niciodata, la fel.
Asteptam sa vii. Intr-un an. Nu ti-am spus niciodata in care.
In cel in care urmeaza sa ma parasesti.
In cel in care simti ca imbatranesti prea mult.
In cel in care ma imbolnavesc de cancer la san. In cel in care
Imi cumpar o casa pe tarmul Mediteranei.
In cel in care ai un accident de masina. Si
Iti pierzi memoria. In cel in care visezi trist, ca teii nu mai scutura flori.
Pentru toti acesti ani..nechemati inca…am lasat navodul sa cada…
In linistea urbei, in linistea marii…