pleci...

șoptești colțuri de idei fără fond
legat cu sfori de obrazul meu imperfect
cizelat de faptul că mă iubești
și
nefaptul de a recunoaște.

voi bărbații sunteți fricoși
stați sub piele rece până la pneumonie
decât să roșiți
dar
și noi mușcăm cu naivitate din cuvintele voastre
înjurate pe un cod fără sunet.

mai lesne te-ai lăsa de fumat
decât să-mi spui că nu te poți lăsa
de pielea noastră

ne facem vinovați deopotrivă
- ca substanțe imperfecte care își laudă independența
prin dependența de termenul de comparație -
de faptul că scriu acum în loc să-ți spun
ce mult îmi doresc să-mi spui!