@cest poem nu a fost rostit niciodată
atunci când îi venea sorocul
chitare-i cădeau corzile și se spărgeau
pe lut un text neterminat
mă așezam pe burtă și împingeam somnul
până când o virgulă zumzăia
pe foaie ca pe messenger o portocală
care rânjind îți spune "e ok"

@cest poem îl purtam în buzunar
o rugăciune un talisman plin de praf
îl așezam cu fața la fereastră
așteptând păsările să-l ciugulească
un cuvânt sau paie cuib să lipească
pe sub puncte

@cest poem mi l-a dat mama
atunci când m-a născut pe raftul
unde stăteau cărțile lui Brumaru
l-a mestecat și din sânii ei
l-am tras afară și l-am purtat cu mine
ca pe un ceas din care așteptam
să cânte ora mea de bărbăție

@cest poem ți-l dăruiesc femeie
și dăcă poți tu să îl cânți
ia-l de mână și sărută-l
cum sărută portocala aia de pe messenger