2.
cristal înflorit în opiu și lămâie
cine spunea ziua bună ia sfârșit aici
în praful nesimțirii în rănile grotei neexplorate
n-a simțit căldura pe care-o izgoniți
cu ventilatoare de nu-ncape pe fereastră
ușa-i prea scundă or gândurile de care te-ai săturat
nu vor să plece
pe trotuare merg mașini umblăm
pe stradă nu vedem semaforul de după
peisajele din pastelul ce ne-acoperă ochii

îmbraci lucruri de care nu te poți niciodată
despărți probabil despărțirea e pentru tine mai
mult decât formală
în acest sarcasm al zilei au rămas lunile cele
mai calde lunile în care oamenii nu se supără
pentru că n-au când și au doar câteva fracțiuni
de secundă m-am săturat
de numerele astea ce plesnesc sub
pașii tăi s-afundă în închipuiri de
omăt și dansează
I’m dancing totul e un scenariu absurd nu
mai ai puterea să mă privești în ardența
dezolantă

iau totul de la capăt nu de la sfârșit cum și-ar
dori zorile, cum mi-ai spus tu la începutul
primăverii
nu te-ascult niciodată și devii tot mai mic tot mai
departe s-aruncă furnicile sub roți de mașină
asta te pune pe gânduri
tocmai pentru că gândurile lor depășesc limita
gazoanelor
îl imitezi pe faust dar ești goethe
florile de la marginea colțului au început să se
scuture peste capcanele unde șoarecii își petrec cea
mai mare parte din timp

parafrazând golurile poți chema somnul ce
te caută de multe milenii
trosnesc crengile în urma lui planetele amețesc
you’re dancing în cântecul fără acorduri
heavy-metal, alternativă prea citite sunt
cărțile ce n-au apărut încă la vitrină
eu le știu pe de rost istoriile astea mi le-a
povestit tla
n-ai știut niciodată nici n-ai crezut
decât lucruri ce nu se-ntâmplă oricât
n-ar părea de reale

uitați cu toții de compilații stelele s-afundă
în vârful degetelor calcă pe rouă e confidența
lor și numai a lor dimineața
cât n-ar fi de rece n-o simți pentru că vine în
taină se năpustește asupra noastră și nu ne
mai rămâne nimic de făcut
înghiți sec și îți faci patul
știi că cine spune noapte bună trebuie să
adoarmă aici.