când nu scriu trăiesc un timp straniu

mă despart de curiozitatea mea supărătoare
ca de un zgomot prelung

și atunci

nu mă mai aud nu mai disting suprafețe
rămân doar vocale ample
câteva afecte fără matcă fără nume

marginea suferinței e trecută de mult

mă întorc la necunoscutul orb
la inocența fluidă prin care plutesc
atât cât să simt departe tot mai departe
unde încep să exist

când nu scriu e imposibilă atingerea
mâinile îmi sunt moarte