la începutul fiecărei emoții
există un gram de dumnezeire
ca o piedică ușoră pusă respirației
fără de care totul ar fi ca o paletă
pe care culorile s-au uscat înainte
de-a fi amestecate de mâna zugravului
e timpul în care măștile cad
în toată splendoarea neputinței
de-a găsi un loc de ascundere
pentru febra care învelește obrazul
sau transformarea mâinii în aripă

într-o singură clipire se aud valurile
în scoicile ascunse cu rostul calcifierii
mâinilor întinse cu intenția
prezumției de nevinovăție
bineînțeles că te simți bizar
obligat să tai în carnea obrazului
de fiecare dată aceeași cale de mijloc

unde îngeri de hârtie înalță
suflete zmee amurgului psychedelic