cheiul dâmboviței foșnește ca un cerșetor cu haină cafenie

viscolesc zarzării

stelele solzi puri lin putrezesc printre peștii nu mai mari de
o palmă nu mai mici
decât
un
cârlig

miroase amestecat a beton și a fier întocmai celor 12 poduri

studenți îndrăgostiți cu brațe șerpuind iederele ferestrelor în
oglinda apei

s-au deschis terasele dorul berii la halbă este ostoit generos
printre ficuși de plastic
și
chiciuri înrămate în lemn

coloane de camioane ieșite din autobază cu mită dau orașului
aerul de londră balcanică

în timp ce plătesc amenda pentru că scriam în agendă așezat
în intersecție mi s-a furat
sandvișul

cărțile sunt la locul lor
numai focul și gloanțele
mută biblioteci