visul clipelor însăilate
pe aripa nescrisă a nopții,
neputând naște vorbire,
(nici măcar cuvinte ori silabe,)
se suprapuse perfect
(gândi poetul,)
peste aripile unui fluture mov.


spune-mi tu, matematicianule,
visul poetului și fluturele mov
sunt două entități
cu respirații congruente
sau doar egale?


poți să crezi că s-au intersectat
întâmplător,
în acest univers al hazardului,
murindu-se reciproc,
după toate regulile simetriei,
cu răcnetul de luptă
al unei stele în cădere?


unul aici,
întins nefiresc peste luciul podelei,
între tâmpla ninsă
și genunchii reci,
celălalt,
hăt departe,
sufocat
în așternuturile de mătase și liliac
ale vre-unui uitat alcov,
cu iz dulceag
de carne descompusă.


spune-mi tu, matematicianule,
visul poetului și fluturele mov
erau cândva,
două entități
cu respirații congruente
sau doar egale?


………………………………