cum de taie coasa ierbii aerul ce doare strigă
ardumaș săraca pleoapă a vederii cuielor
tu femeie legănatu strâns la coapsă din picior
fără tine de-am să mor
din izlaz alt câmp deschis ardumaș la scurtătură
numa ducu paserii dumicatu de la gură
o sămânță
rodu tău semănat a Dumnezău

tai cu taiu cremenea ce aprinde repedea luminilor
numa strânsu lacrimii munca toată mânilor
suspinând cârdu ce trece
fără tine patimă
suspinând de trei ori zece la icoană lacrimă

Vini Doamne și mă iartă las cameșa descuiată și poarta de des legată până-n inimi depărtată
ardumaÈ™ din linu verde numa sufletu-mi nu pierde




troica vase de pământu
dă ocol în iesle gându