Îți scriu din nou o ultimă scrisoare
S-ți amintesc că te iubesc la fel,
Sunt sigur că mă știi, eu sunt Costel,
Ne-am cunoscut acum trei luni, la mare,

Când am plătit, la cină, toată nota,
La restaurantu' ăla-n Eforie,
Eram pus la costum, cu pălărie,
Iar tu erai cu scorpia de mă-ta ;

Nu te slăbea din ochi, să nu cazi pradă
Tentației de-a face vreun păcat,
Inamorați, pe loc, ne-am descurcat
Și-n piept am tras-o fără să ne vadă,

Urcai în bezna noapții, drăgăstoasă,
Doar în papucii albi și-n capoțel,
La cameră, la mine, în hotel,
Căci cheia ți-o pasasem pe sub masă,

Și-apoi, pe săturate, din amor,
Mușcam cu lăcomie și-nfocare
Pân' se umpleau pereții de sudoare
Și ciucurii zburau de la covor ;

Te rog să-mi scrii că mi-e-mpotriva firii,
Nu înțeleg, fiindu-mi cu mirare,
Ce căutau, în ziua despărțirii,
Papucii albi, la mă-ta în picioare ?!

Valeriu Cercel