Ai fost un vis, ca alte multe vise
Și totuși, într-un fel, deosebit :
Cît timp himera ta mă stăpânise,
Destinul, ca-ntr-o vrajă, ne-a unit.

Am căutat în tine puritatea
Unui ideal suprem și minunat,
În tine-am bănuit divinitatea
Și adevărul sacru, nepătat

Și soarele clocotitor de viață –
Izvor nelimitat de energie
Și-ntreg Olimpul ce-și ascunde-n ceață
Colosul pisc – splendori de poezie…

Dar mai presus de toate, te vedeam
Întruchipând iubirea cea mai pură
Pa care, ne-ncetat, o căutam,
Nevinovată, caldă și matură.

Mi-am făurit un templu din iubire
Și tu în el, voiam să fii altar,
Să îți aduc, supremă mulțumire,
Ofranda sufletului meu în dar.

Voiam ca amîndoi să descifrăm
Străvechiul mit al Cânturilor Cânt
Și-un sens eternității să îi dăm,
Să știm de ce-am trăit pe-acest pământ…

Dar m-am trezit… Și visul căutării
Ca și himera ta, s-au destrămat…
A fost un vis pe care-l dau uitării,
Deși, o clipă, el m-a îmbătat…