nu vreau să plec nici la paris nici în spania nici în port au prince
când trec pe străzi oamenii îmi zâmbesc frumos
am un fes colorat și un palton vechi și necăjit
mă așez pe o bordură
tu mă întrebi
ce mai faci dana banu
eu tac și fumez iarăși prea mult

am o ușă de fier
un apartament cu multe cărți și mochetă portocalie
o voce frumoasă
(flori moarte prin toată casa)
și m-aș da cu mașina pe autostradă toată noaptea
până hăt spre capătul tău

aerul e cald
oameni câți vreau în buzunarul de la piept
și nu plec
să știi
nici în franța nici în haiti nici în italia sau turcia pe înserat
și nu mă întorc în tine
să știi
nu se poate reinventa memoria

doar o femeie îngrijindu-și spleen-ul
ca pe un cactus care va înflori cu siguranță
într-o altă zi
din ce în ce mai îndepărtată

.........................................




photo by Iann

asculta poezia in lectura autoarei