de-acum e goală ferma animalelor
din tot ce-a fost au rămas doar grajdurile
de unde la răstimpuri
se-aud mugetele vacilor lui Pitagora
ori însuși Pitagora biciuie aerul cu o năframă
eu sunt acel copil
neasemuit de fericit surâzând zeilor
ori mai marilor dintre atlanți
îngropați la temelia fiecărui grajd
din lumea lui Orwell
într-o zi l-am văzut pe big brother plin de sânge
universul sângera infinit
precum inima fratelui meu mai mare
atunci am înțeles că totul s-a sfârșit
dintre noi cineva trebuia să moară
așa e regula jocului
epoci întregi din albastrele lacuri din copilărie
s-au închis în dicționare
azi nimeni nu mai știe pe umărul cărui zeu
alergând și râzând e acel copil
despre care v-am mai vorbit

(Vaslui, 27 octombrie 2007, ora 16.22)