Peste gene
moșul Ene
înspre seară
îmi presară
praf de stele
și-mi sunt grele.
Floricele
mititele
mă îmbată
dintr-o dată.
Tu ești, fată,
mă dezmierzi.
Niște iezi
pe câmpii verzi
zburdând.
Tu,surâzând,
din când în când
mă săruți.
Iepuri iuți
se opresc,
ne privesc.
Te privesc:
ochi albaștri
ca doi aștri
sclipitori,
căutători,
în obrăjori
roze dulci.
Tu mă culci
încetișor
pe-un dulce nor
și plutesc.
Te iubesc
așa de tare.
Mândrul soare
și el pare
a sta în loc,
mare foc
ca un boboc
de trandafir.
Al zilei fir
s-a întrerupt.