Spune-mi, tu, rază de soare,
Unde șade Zeul Neptun?
Mă va primi el, oare,
Un mic secret să-i spun?

Când mă plimbam pe mal
Ferindu-mă de valurile calde,
Găsit-am o piatră de cristal
Și mai apoi o scoică albă.

Sub cerul albastru-amărui,
ÃŽn taina zilei ce-a apus
Cântam adesea cu mult fast-
Poseidon mă acompania.

Cu scoica la ureche stau...
I-auzi! Îngână marea!
ÃŽn adierea brizei ruginii
Se clatină fără trup - stafii.

Sirenele-au început să sară,
Picuri sărați se-mprăștie,
Săriți cu toții! Cântecul zbiară
În vuietul ieșind din scoică!