nimic nu mai spune nimic tăcerea e un cal priponit în
orice pășune pe care boturile noastre nu o adulmecă
seara sunt focuri tu spui că lumea asta trăiește cu
electricitate
eu spun că trăiește cu febră și că edison n-a inventat nimic poate o pseudopodă
pentru întuneric s-a dus dracu echilibrul
râzi în pumni unghiile îți cresc prin metacarpiene îți străpung buzele
cuvintele înghite înghite urlu
retina crapă în alte imagini care nu ajung totul e o barieră și dincolo de
asta altul alta alții altele

învăț unul dintre cele mai stupide verbe
a prefera
și uite că eu mie îmi mă prefer

mă las așa
nelocuită