omului din tine i s-a născut un copil...

cui îi pasă?!
am strigat cu mâna încleștată pe-un pix

priveam fix cu privirea lucioasă
la o foaie A4
mă durea gândul că în chiar clipa aceasta
altul
ce eu nu am putut el a scris

ți-au murit celulele de ieri
lasă joaca
uite patul s-a curbat după forma trupului tău
dă-mi pace dă-mi timp îmi e rău
cuvintele au ieșit din mine la soare
trecându-și dinții prin gingii de rozătoare

mă vor găsi ca pe-un zgârcit deasupra lăzii
până și moliile vor mânca din mine
crezându-mă covor
eu voi zâmbi dintr-un pușcăriaș adus la vorbitor
de zile-dungi – fâșii de ceasuri negre

câți vor purta? la târg de carte uniformă
cine va ține? între buze un cântar
vor pune peste noi cearșafuri
apoi rar
ne vor ascunde lumii cu piciorul






lui Valeriu Dandeș Ganea